Libraria Poiana minunata
eDidactica eLiteratura ePublishers Libraria Poiana minunata Coresi
☰  Meniu
Inapoi la cumpărături

De prin parcări adunate

De prin parcări adunate
De prin parcări adunate

Autor: unk

Editura: ePublshers

ISBN: 978-606-716-669-9

Comenzile din străinătate: -

eBook: -

Autor: unk

Editura: ePublshers

ISBN: 978-606-716-669-9

Utile: -

eBook: -

Autor: unk

Editura: ePublshers

ISBN: 978-606-716-669-9

Utile: -

eBook: -

27.00 RON

In stoc

  
Icon securitate LibraPay
27.00 RON
In stoc
  
Icon securitate LibraPay
" Aventuri


Și cum vă povesteam, mergeam spre Rotterdam să las un container. Între timp, am primit altă cursă: ridic din același loc și descarc undeva, pe lângă Bremen, Germania. Totul OK, până când a trebuit să bag adresa pe GPS-uri, pentru că aveam două. INTERZIS! Nicio problemă, zic, ajung și văd la fața locului.
Pe GPS se vedea că e cam strâmt, dar acolo era adresa. Ce altceva puteam face?
.................................................................................................................................................................
Ce-i de făcut? Să merg pe jos, să verific, cam departe! 6 km dus-întors, nu prea îți vine să îi faci la pas, mai ales dacă ești șofer. Așa că îmi inima în dinți, și mai departe! Dacă o fi ceva, dau cu spatele, că doar sunt ȘOFER,ziceam în sinea mea. Ușurel, printre case, să nu supăr lumea, să nu sperii cățeii (că ăștia altceva nu au) și hop, se termină sătucul! Un indicator cu drum îngustat, de parcă nu era destul de îngust, și, în față pădure! Mai aveam cam 1,5 km. Ezit puțin, dar îi dau mai departe pe încredere. După câteva sute de metri, curbă la dreapta. Mai cu o roată pe pământ (nu erau șanturi), mai pe lângă copaci, o trec! Dau freză în freză cu un BMW. Se dă ăla jos la mine și începe să gesticuleze și să urle: „Ești nebuuuun! Ce cauți cu magaoaia pe aici?” „Ușurel, nene! Uite și tu CMR-ul! Aici tre’ să ajung!” I-a trecut pe loc. Încă m-a și escortat, să-mi arate ce băiat de treabă e! Doar că m-a dus într-un fel de stație de autobuz, în pădure. Nu am mai apucat să-l întreb cum să întorc că a și dispărut.
Și aici să vezi tu belea! Cu spatele cine să mai dea? Era o curbă, un pod, copaci, să întorc nu aveam loc. Mi-a trecut atunci toată șoferia prin fața ochilor. Deja mă vedeam la PRO TV, pe Youtube: Cel mai tâmpit șofer! Autoritățile au trebuit să distrugă jumătate de pădure doar ca să-l scoată!
Ce vorbești, nici la Bac nu am fost așa speriat! Cobor, să mă orientez, e lată! Ca să mă fi scos cu elicopterul, chiar trebuia defrișată pădurea. În față, drumul se termina, dar era o pistă de biciclete care trecea perpendicular. Puteam să o bag pe acolo să o întorc, dar mai trebuia cineva să mă ghideze, să nu scap vagonul în canal! Era un canal de un metru pe margini.
Cum stăteam acolo și mă chinuiam să nu plâng, (mă încerca un bocet vai, vai, vai!) aud o pârâială în depărtare. Hop, apare un om în vârstă, cu părul lung și alb complet, cu pletele fluturăndu-i în vânt, călare pe un fel de Mobra. Nici piciorul ăla, pe care îl pui când e oprită,nu-l ridicase și făcea o hodorogeală, de ziceai că au intrat iar rușii în Germania.
Fug repede să-l întâmpin cu CMR-ul. „Wolfgang Lietz?”
„Yes, it’s me!”
„Pffff, americuța...” și cenzurăm! ”Dar aici ți-ai găsit tu să-ți faci firma? Era atâta câmp la șoseaua principală și tu, în mijlocul pădurii, ca hunii?”